Sedinte, intalniri, evenimente, networking – Ghidul participantului (3)

Azi, ultima parte din Ghidul participantului pentru Sedinte, intalniri, evenimente, networking. Initial trebuia sa fie doar un post, apoi lucrurile s-au lungit foarte tare si l-am impartit in doua, iar saptamana trecuta mi-am dat seama ca partea de networking necesita atentie speciala.

De ce mergeti – de ce mergem la evenimente, sedinte si alte adunari ?

Eu ma duc din 2 motive: sa aflu ceva nou si/ sau ma intalnesc cu niste oameni. Fie ca pe acesti oameni i-am mai intalnit si ne folosim de eveniment pentru a relua legatura, fie ca sa cunosc oameni pe care nu ii pot intalni in alta parte, fie ca nu ii cunosc si as putea sa ii intalnesc acolo, pentru ca sunt interesati de subiectul discutiei. [Suna complicat - si chiar este, nu degeaba relationarea sociala s-a transformat intr-o adevarata stiinta. ]

In urma diferitelor evenimente pe care le-am organizat, am notat observatia ca managerii de un anumit nivel nu mai participa la evenimente. Ambele obiective mentionate mai sus par ca pot fi indeplinite prin alte instrumente, mai putin consumatoare de timp – sau planificarea orara pentru ele nu e atat de stricta.

Informatiile sunt, aparent, mult mai usor de obtinut din carti, ziare, studii sau rapoarte. Iar daca vrei sa stabilesti o intalnire cu anumite persoane, e mai simplu si mai eficient sa soliciti si sa stabilesti o intalnire intre patru ochi. Asta functioneaza, bineinteles, in cazul oamenilor carora pozitia le permite aceasta abordare. Totusi, se pare ca nu functioneaza chiar in toate cazurile – daca ne uitam la delegatiile cu numerosi participanti din randul oamenilor de afaceri care insotesc vizitele ministeriale sau prezidentiale in strainatate Dar sa nu divagam spre cazuri particulare…

Dupa parerea mea, cele de mai sus nu sunt decat partial adevarate. Sunt de acord ca poti citi un articol intr-o publicatie de specialitate – sau pe un blog – pe exact subiectul care te intereseaza, la ora 1 noaptea, cand este putin probabil sa mai ai “intalniri conflictuale” in calendar. Deci nu mai “pierzi timpul” la intalnirile astea “fara niciun scop si fara rezultat imediat”.

Pe de alta parte, aceste alternative sunt interactiuni – daca le putem numi asa – inchise. Nu poti dezbate subiectul cu alte persoane interesate, nu poti obtine o evaluarea a unei idei pe care o ai, nu poti intra intr-un circuit de idei.

Desi, inclusiv in calitate de organizator, pledez pentru participarea la evenimente de networking, identific si admit toate obiectiile care pot aparea la acest tip de relationare. 

Aspectul asupra caruia insist insa este cel legat de mecanismele acestui tip de relationare. 

Odata ce m-am inscris la un eveniment, accept ca e ca si cum as fi semnat un “contract de expunere in public“. Accept ca am dreptul – nu zic datoria – de a pune intrebari pe marginea prezentarilor, in timpul sesiunilor dedicate, sau in pauze, sau dupa incheierea evenimentului. Accept deasemenea, chiar daca nu sunt vorbitor, ca pot primi intrebari sau ca alti participanti vor dori sa stea de vorba cu mine. Drept pentru care intotdeauna imi iau suficiente carti de vizita la mine (dar despre asta am vorbit deja).

Marturisesc ca nu sunt o persoana foarte “curajoasa”. Nu-mi plac ”cold calls“, deci nu ma simt confortabil nici cu abordarea altor persoane sau personalitati la prima vedere. Pe de alta parte insa, cu cele 2 obiective de mai sus in minte, nu pot sa plec de la eveniment fara rezultat.

Asta insemna ca uneori astept la rand sa stau de vorba cu cineva – daca e asa cautat, trebuie sa fie interesant, nu ? Sau alteori, interlocutorul fiind grabit, apuc doar sa imi las cartea de vizita (fara sa primesc o alta la schimb) si sa sper ca,  in cel mai bun caz, isi va aduce aminte de mine cu proxima ocazie. [Sa nu ne facem iluzii - promisiunile "va trimit eu datele de contact pe mail" sau "revin cu un telefon" se concretizeaza rareori.]

Pe de alta parte, rezerva naturala imi impune sa nu fiu invaziva. “Uzarea” unui (potential) contact – sau a unei relatii – nu e de folos si nici de dorit. Principiul “ce tie nu-ti place”  e un indicator foarte bun pentru ce trebuie si poti face…

***

Ghidul participantului se incheie aici, din punctul meu de vedere. Precizez din nou ca nu am intentionat sa fac o colectie completa de sfaturi si bune practici; sunt mai degraba niste observatii personale traduse in exemple si generalizari.

Asa cum am promis, saptamana viitoare voi incerca o abordare similara pentru un Ghid al organizatorului.